crucea verde

crucea verde

duminică, 25 martie 2018

Dieta ADN, o înșelătorie...




În urma rezultatelor cercetărilor științifice, făcute publice în Jurnalul Associației Medicale Americane, la sfârșitul lunii februarie 2018, a vuit toată presa internațională despre înșelătoria cu dieta în funcție de ADN sau genotip. Cotidiene de prestigiu au folosit cuvinte dure precum escrocherie, șarlatanie, înșelătorie etc.
Bazându-se pe niște studii mai vechi, care nu certificau ci doar sugerau că anumite gene ar putea fi predictori buni ai răspunsului unui anumit tip de dietă, și pe un fond medical în care testele ADN sunt tot mai mult folosite pentru stabilirea unor tratamente, ideea unui astfel de ”medicament de precizie” pentru pierderea în greutate a reprezentat o atracție puternică, lucrurile devenind tentante pentru unele laboratoare de testare genetică care doreau să facă afaceri. Deținătorii unor anumite laboratoare medicale, s-au gândit că pot scoate câștiguri bune, profitând de nepriceperea oamenilor, și au lansat pe piață ideea dietei în funcție de ADN, cu scopul de a câștiga bani din vânzarea unor kit-uri.  Fiecare dintre aceste pachete de testare, conține o pensulă mică tampon sau o pipetă cu care cumpărătorul își prelevează mostre de ADN din cavitatea bucală și care se trimite înapoi către aceste laboratoare, în pachete sigilate, preplătite, autotimbrate. Costul unui astfel de pachet este de aproximativ 80-100 de euro. Cumpărătorul primește înapoi, de la laborator, un program nutrițional generalizat, nimic altceva decât o replică a unor programe nutriționale consacrate și ușor modificate, pentru a nu stârni suspiciuni. În Romania, profitându-se de neștiința oamenilor, că aceste kit-uri pot fi achiziționate liber din toate farmaciile din UE, lucrurile sunt și mai degenerate, pretinzânduli-se credulilor, de către intermediari, sume de 600 de euro pentru același program, munca medicului-intermediar constând doar în traducerea programului, din limba engleză sau germană, în limba română, care la un traducător autorizat costă 10 euro. Și pacientul merge acasă mulțumit că i se va face o dietă ”personalizată” adaptată profilului său genetic.
Sesizând escrocheria la care sunt supuși credulii de către unele laboratoare și de către unii intermediari, mai mulți cercetători științifici au luat atitudine și au inițiat studii aprofundate în acest sens, demascând păcăleala.
Astfel,  prof. dr. C. D. Gardner, cercetător științific la Centrul de Cercetare și Prevenție de pe lângă Universitatea de Medicină Stanford, și colaboratorii săi, au recrutat 632 de adulți supraponderali sau obezi cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani și i-au distribuit, la întâmplare, să urmeze două diete sănătoase, cu conținut scăzut de grăsimi sau cu cantități reduse de carbohidrați,  timp de un an de zile. În total, 609 au terminat studiul. Nici unul dintre testele genetice sau metabolice nu a fost un predictor bun al succesului vreunuia dintre subiecti pe o dieta sau alta, au descoperit cercetatorii. Acest studiu a costat 8 milioane de dolari.
S-a constatat că ambele grupuri au înregistrat scăderi în greutate la fel de bine dar nu a existat nicio legătură între dieta urmată și genele testate. ”Ambele grupuri aveau în componență persoane care au slăbit, în contradicție cu ceea ce arătau testele genetice sau particularitățile metabolice”, au conchis cercetătorii. Cu această ocazie, s-a dovedit de asemenea că ”dietele pe grupe de sânge au o utilizare dubioasă”.
Fiind vorba despre înrudiri pe populații mari și numai de două sau trei tipuri de gene luate în considerare, ”analiza ADN produce aproape aceleași rezultate de fiecare dată, însă interpretarea variază deoarece rezultatele sunt probabilistice”. ”Oamenii răspundeau la fel la regimul de scădere în greutate, indiferent de ceea ce indica genetica lor”. Este o naivitate să crezi că în schimbul a 100 de euro, cât costă kit-ul, ți se va face profilul genetic mult dorit.  Acest tip de studiu este scump, consumator de timp si dificil de facut, a spus profesorul Gardner. ”Există mai mult de 850.000 de modificări genetice numite polimorfisme cu un singur nucleu (SNP), care ar trebui testate pentru a vedea dacă vreuna dintre ele influențează  rezultatele dietei. Nu cred că vreau să analizez 850.000. Este prea mult.” Dietele în funcție de ADN nu functioneaza: "Nici măcar nu ne-am apropiat", spune cercetatorul.
Un alt cercetător, Timothy Caulfield, de la Universitatea din Alberta spune că: "Știm că pierderea în greutate este dificilă și că menținerea este chiar mai dură. Genetica este relevantă dar nu pare să fie formula magică care va remedia această problemă". Analiza dacă aceste diete "potrivite"  "s-au potrivit" cu predispozițiile genetice presupuse ale unei persoane, nu au arătat dovezi că persoanele din dieta "corectă" au pierdut mai multe kilograme decât alții.
Profesorul Bill Newman, genetician specialist în medicină genomică translațională de la Universitatea Manchester, a declarat: "Sunt foarte atent la probele privind aceste teste. Nu cunosc niciun studiu care să indice utilitatea clinică a acestora. Acestea nu sunt aprobate pe NHS deoarece nu îndeplinesc criteriul de referință pentru utilizarea clinică. "
Cercetătorul genetician dr. Kat Arney (Cambridge), a spus: Dovezile știintifice că, pentru oricine cu un anumit genotip, urmand o dieta pe acest criteriu, va fi mai bună decat oricare alta, nu au fost descoperite încă. "Consider un test de genul acesta ca o păcăleală - dar dacă încurajează oamenii să învețe mai multe despre genele lor și îi motivează să trăiască un stil de viață mai sănătos, atunci este bine".
Dieta metabolica, dieta pe grupe de sânge, dieta ADN (pe genotipuri), sunt diete generalizate și cu scop mercantil.  Celula are aceleași principii de funcționare pentru toată lumea iar grăsimea se depozitează după aceleași mecanisme, indiferent de ADN, de grupa de sânge sau de metabolism, iar procesul invers, de slăbire, respectiv de rupere a legăturilor chimice din țesutul adipos, funcționează de asemenea la fel pentru toată lumea, indiferent de ADN, grupă de sânge sau metabolism.
O dietă personalizată necesită timp, nu se face stând doar 15 minute față în față cu cel în cauză ci presupune cunoașterea în detaliu a pacientului și a problemelor sale specifice, impunându-se o abordare holistică și fiind necesare câteva ore pentru îndeplinirea protocolului (investigarea amănunțită a celui în cauză, pregătirea programului nutrițional și, după aceea, cel mai important lucru, transmiterea informației). Transmiterea informației reprezintă partea cea mai importantă dintr-un protocol nutrițional. Trebuie explicat celui care vrea să slăbească sau să se vindece, cum funcționează și care sunt mecanismele care îndeplinesc această sarcină, pentru a înțelege ce are de făcut și de ce, și nu este în regulă dacă acesta pleacă cu neclarități și aspecte neînțelese. De obicei, pentru elaborarea unei diete personalizate, numai partea inițială, de investigare, și cea finală, de transmitere a informației, necesită aproximativ două ore, în funcție de caz, pentru a asigura acoperirea tuturor aspectelor care necesită analiză și mai apoi, un răspuns.




vineri, 16 martie 2018

Infarctul miocardic. O șansă în plus.





Principalele afecțiuni cardiovasculare care afectează lumea modernă sunt ateroscleroza și hipertensiunea arterială, ambele fiind profund influențate de dietă la fel ca obezitatea. Ambele afecțiuni pot fi abordate nutrițional, dieta fiind un amestec multi-component de nutrienți, care pot interacționa unul cu celălalt. Mulți factori de risc alimentar contribuie la aceste boli în diversele clase sociale și etnii. Acești factori de risc sunt adesea evidențiati în rândul tinerilor, astfel încât măsurile preventive trebuie inițiate din tinerețe.
Patobiologia bolilor cardiovasculare este complexă, dar are ca element principal declanșator interacțiunea dintre genetică și mediul înconjurător sau, mai simplu spus, reacția, răspunsul, genelor la nutrienții consumați. Dintre mecanismele de mediu, puține sunt mai influente decât dieta.
Prevalența factorilor de risc cum ar fi hipertensiunea, obezitatea și dislipidemia sunt în creștere rapidă și, așa cum este de așteptat, acestea sunt asociate cu apariția infarctului miocardic. Odată produs, infarctul miocardic duce la leziuni ale mușchiului inimii. Pacientul în cauză este supus unor intervenții specifice, primele 48 de ore fiind decisive. Se fac analize pentru electroliți. Până aici totul se știe, se cunoaște. Din păcate însă, în majoritatea cazurilor, se insistă doar pe potasiu și sodiu. Ceea ce nu se monitorizează, și este de maximă importanță, este magneziul, deficitar la marea majoritate, de multe ori acesta putând avea rolul determinant în a supraviețui sau nu. Magneziul reduce efortul de contracție și frecvența ritmului cardiac, scăzând necesarul de oxigen al inimii și exercitând o acțiune antiischemică asupra mușchiului cardiac. Necesar pentru reglarea funcției de pompă de sodiu și potasiu, pereții vaselor inimii conțin de două ori mai mult magneziu decât orice alt țesut al organismului, de aceea carența acestui mineral afectează în mod special și direct inima. Știindu-se aceste aspecte, poate nu de către orice specialist, este de o importanță vitală ca magneziemia să fie făcută în cazul fiecărui pacient care a suferit un infarct miocardic.
Un alt nutrient de maximă importanță în recuperarea rapidă după un infarct miocardic și despre care nu se știe aproape nimic, nici măcar cât despre magneziu, este D-riboza. Importanța D-ribozei ca supliment nutrițional este că, deși corpurile noastre produc D-riboză, acest proces este un proces foarte lent. Este probabil factorul care limitează rata de recuperare pentru pacienții care au suferit un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, fiind un nutrient cu adevărat important de administrat din primele momente. De ce? Aici pătrundem iarăși pe terenul biochimiei, respectiv direct la celulă și mai precis direct la mitocondrie. Cererea mare de energie (ATP) de către țesuturile cardiace nu poate fi satisfăcută suficient de rapid de către mitocondriile afectate, compromise. Nemaiașteptând dupa procesul lent de producere internă a D-ribozei, suplimentarea cu D-riboză, care este un precursor al ATP-ului, va restaura mai rapid alimentarea cu ATP, acest aspect fiind de maximă importanță în restabilirea eficienței energetice cardiace.
În concluzie, pentru a avea șanse maxime de recuperare, celor care au suferit un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, pe lîngă tratamentul clasic, ar fi bine, fiind de maximă importanță mai ales în primele zile, să li se asigure suplimente nutriționale precum magneziu și D-riboză. Cereți specialistului, aceste lucruri!





luni, 5 martie 2018

Bolile de nutriție, fără nutriție?



Bolile de nutriție, după cum le spune și numele, sunt oricare dintre bolile legate de nutrienți și pot include deficiențe sau excese în dietă, obezitate, tulburări de alimentație, boli cronice cum ar fi bolile cardiovasculare, hipertensiunea, cancerul și diabetul zaharat. Bolile nutriționale includ, de asemenea, anomalii de dezvoltare care pot fi prevenite prin dietă, tulburări metabolice ereditare care răspund la tratamentul nutrițional, boli autoimune, alergii și intoleranțe alimentare ș.a. Marele paradox, în cazul acestor afecțiuni, este că deși sunt catalogate ca boli de nutriție, acestea sunt tratate preponderent cu medicamente, planul nutrițional personalizat, lipsind cu desăvârșire.
Întrucât aceste boli sunt în strânsă conexiune cu starea de sănătate a celulei iar celula pentru a fi sănătoasă are nevoie de oxigen și nutrienți, cei vitali și nu cei pe care îi alegem noi preferențial, s-ar putea accepta în mod tacit, că nu  există niciun medicament care să vindece o boală nutrițională, ci doar să ascundă evoluția bolii sub aparențe înșelătoare, prin diminuarea simptomelor. Pentru a vindeca aceste boli se impune cunoașterea mecanismelor care stau la baza declanșării acestor afecțiuni și nu tratarea simptomelor generate de acestea. Datorită medicinei cuantice și bio-chimiei, la ora actuală aceste mecanisme sunt cunoscute și nu ar trebui să mai existe impedimente în vindecarea acestor boli.
Spre exemplu în tratarea cancerului o mare greșeală care se face este a considera aceste malignități drept cauză și a crede că distrugerea lor duce la videcare. Aceste tumori maligne nu sunt altceva decât niște efecte secundare ale dereglărilor apărute în funcționarea celulelor normale. Orice tratament, în acest sens, care țintește doar suprimarea celulelor maligne fără a interveni în blocarea mecanismelor care determină transformarea celulelor sănătoase în celule maligne, este un tratament inutil, urmat de recidive și de efecte adverse serioase cu urmări binecunoscute.
Un alt exemplu cu tratamente eronate, este cazul bolilor autoimune, care înregistrează o creștere accentuată. Primul pas în dezvoltarea bolilor autoimune este expunerea organismului la alimente și substanțe agresoare în paralel cu existența unei diete deficitare în anumiți nutrienți. În mod eronat se crede că rolul sistemului imunitar este să protejeze organismul, doar de afecțiuni cauzate de bacterii, virusuri, paraziți sau celule dezvoltate anormal, și să atace doar în aceste cazuri. Ceea ce nu se știe, sau se știe prea puțin, este faptul că multele boli autoimune sunt declanșate în proporție covârșitoare, nu de paraziți, bacterii sau virusuri, ci de alimente. Bolile autoimune nu se încadrează toate la aceleași simptome,  epidemiologie sau patologie, dar au o origine comună. Bolile autoimune nu se manifestă imediat la contactul cu aceste alimente și substanțe, putând trece ani de zile, mai mulți sau mai puțini, până la primele simptome, în funcție de cantitatea și frecvența cu care se aduc aceste substanțe în organism și în funcție de nutrienții lipsă din dietă. Totul este în regulă până când alegerile nutriționale ”sănătoase” reușesc să strice anumite echilibre interne și să creeze mediul și puntea de pătrundere a substanțelor agresoare în organism. Pătrunse în interiorul corpului uman, particulele din aceste alimente și substanțele agresoare, interacționează cu diferite organe sau elemente constitutive ale acestora, atașându-se de ele și generând efecte toxice, carcinogenice, genetice și disfuncții reproductive. Aceste interacțiuni-atașări, pot fi pe pancreas, creier, glande salivare sau lacrimale, tiroidă, articulații, piele, trombocite, mielină etc. Inclusiv ADN-ul poate fi ținta acestor substanțe agresoare. Odată stabilizate și atașate de organisme, aceste substanțe vor fi detectate de sistemul imunitar care își va face datoria și va declanșa atacul asupra acestor intruși, odată cu distrugerea lor distrugând și celulele din țesutul organelor de care s-au atașat. În ziua următoare acest proces va fi reluat și va continua pemanent, întrucât, zi de zi, noi substanțe agresoare vor ajunge in organism și se vor atașa de organele în cauză. Terapiile și tratamentele cu imunosupresoare și corticosteroizi ameliorează simptomele acestor afecțiuni, inducând o oarecare stare de bine, însă dozele vor crește mereu generând efecte adverse pe măsură iar în momentul în care sunt întrerupte, se constată că boala a evoluat și este mult mai agresivă, ca urmare creându-se un cerc vicios în care bolnavul va recurge din nou la medicamente. Bineînțeles, este o abordare eronată, întrucât nu sistemul imunitar este cauza acestor afecțiuni. Mai mult decât atât, un sistem imunitar reprimat lasă organismul fără apărare și expus bacteriilor și virușilor. Abordarea eficientă în vederea vindecării este mult diferită și ceea ce trebuie făcut în acestă direcție este stoparea expunerii la substanțele agresoare simultan cu crearea condițiilor necesare decuplării punții care asigură transportul acestor substanțe către organele țintă, altfel, orice scăpare, orice eroare nutrițională, va reiniția atacul sistemului imunitar asupra propriului organism.
De asemenea, nici în alte boli nutriționale situația nu este diferită. Dacă un diabetic renunță la medicație, va înregistra o creștere marcantă a valorilor glicemice, ceea ce înseamnă că tratamentul făcut până la momentul respectiv a fost destinat doar corecției glicemiei și nu înlăturării cauzei și vindecării. La fel se întâmplă și în cazul hipertensiunii arteriale când renunțarea la tratamentul medicamentos va duce la creșterea valorilor presiunii sanguine, semn că nu s-a produs nicio schimbare în starea de sănatate.
Toate aceste stări de fapt, nu pot fi schimbate dacă nu se intervine asupra mecanismelor declanșatoare ale acestor boli. Din nutrigenomică se știe că alimentele influențează în mod direct expresia genelor. Se știe de asemenea că expresia genelor influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală a unui om. In concluzie, alimentele influențează în mod direct starea de sănătate sau de boală și tocmai de aceea bolile nutriționale, precum diabetul, obezitatea, bolile autoimune, cancerul etc, nu pot fi vindecate numai cu medicamente, oricât de mult s-ar încerca.


Dacă nu cunoști, nu înseamnă că nu există





sâmbătă, 17 februarie 2018

Bodybuilding și dietă





Am fost întrebat de mai mulți practicanți de bodybuilding, care este dieta ideală și ce trebuie să mănânce pentru a avea rezultate optime. Este adevărat că masa musculară care se obține depinde de anumiți factori, inclusiv de alegerile nutriționale.
Există un trend care trenează de mult timp în comunitatea practicanților acestui sport și anume încărcarea cu carbohidrați. Sunt foarte mulți practicanți care atât înainte cât și după terminarea antrenamentelor consumă carbohidrați complecși, băuturi energizante, băuturi pentru sportivi, batoane energizante, ciocolată, fructe și chiar băuturi "sănătoase", cum ar fi apa cu vitamine. Încărcarea cu carbohidrați nu este cea mai benefică modalitate de a câștiga mușchi și de a îmbunătăți performanțele. Este greșită concepția că numai carbohidrații conferă energie organismului. Energia se obține în mitocondrii, prin intermediul ciclului Krebs, din glucide, proteine și lipide și nu numai din glucide. Dacă se dorește maximizarea beneficiilor exercițiului fizic atunci trebuie reconsiderate strategiile nutriționale și alese acele alimente care conferă energie fară a aduce în schimb efecte nedorite .
În general se crede că există doar un interval de două ore după exerciții care permite corpului să optimizeze repararea și creșterea musculară și că asigurarea nutrienților potriviți, cum ar fi proteinele din zer, în acest timp este esențială.
Da, este adevărat că imediat după provocarea leziunilor la nivelul țesutului muscular organismul inițiază, declanșează, procesul de reparare, de refacere, a țesuturilor afectate. Acest proces însă nu se limitează, așa cum se crede, doar la intervalul de două ore după antrenamente. Procesul de refacere a țesutului muscular lezat, care înseamnă chiar creșterea masei musculare, se derulează pe perioade mai lungi de timp. Dacă se dorește se poate face o analogie cu țesuturile lezate în urma unei căzături când organismul declanșează mecanismele homeostaziei de apărare și refacere, imediat. Prima dată intervin mecanismele de stopare a sângerării, urmează formarea unei escare și inițierea procesului de refacere a țesutului lezat, proces care se derulează pe perioade diferite de timp în functie de amploarea leziunilor. Dacă este o simplă zgârietură procesul de refacere durează căteva zile, dacă este o leziune mai amplă poate dura săptămâni. În concluzie timpul de refacere, de creștere, a țesutului muscular nu se derulează doar pentru o perioadă de două ore, ci pentru perioade mai mari de timp (24-48 de ore). Exercițiile de mare intensitate cu greutăți mari provoacă leziuni mai ample decât cele de mică intensitate și perioada de timp necesară pentru sinteza proteinelor musculare este de asemenea corelativ mai mare.
De ce sunt importante aceste aspecte? Creșterea masei musculare, refacerea țesutului muscular lezat, necesită prezența hormonului de creștere. Consumul de carbohidrați, atât înainte cât și după antrenament, va inhiba capacitatea corpului de a produce hormonul de creștere care este atât de necesar acestui proces. Prin urmare consumul de băuturi sau batoane energizante, ciocolată, miere, fructe sau mese de carbohidrați, va diminua creșterea musculară, chiar dacă se administrează proteine din zer. Pentru o eficiență maximă, ar fi bine ca eliminarea carbohidraților să se deruleze pentru o perioadă de minim 24 de ore după antrenament. Sinteza proteinelor musculare, când leziunile sunt ample, se întinde până la 48 de ore. Întrucât nevoia de proteine și de aminoacizi esențiali pentru reconstrucția țesuturilor este imediată, este bine ca înainte cu 30 de minute și după antrenamente la o oră, să se administreze câte o porție de proteine cu absorbție rapidă, respectiv pulbere din zer, aceasta fiind cea mai bogată în leucină.
Leucina obținută din alimente este forma ideală care poate aduce beneficii musculare fără efecte secundare. Concentrațiile mari de leucină, izoleucină și valină se găsesc în produsele lactate, în special proteina din zer și brânză de calitate precum urda și brânza Cheddar. Concentratul de proteină din zer conține 8% leucină, brânza Cheddar 3,4%, pe locul al treilea fiind carnea slabă de vită cu 1,7% leucină. Atenție, laptele dulce trebuie evitat!
După cum se poate vedea, proteina din zer este ideală pentru a obține cantități suficiente de leucină în dietă. Pentru a obține 8 grame de leucină este nevoie de 100 de grame de proteină din zer, comparativ cu 600 g carne de pui, sau 500 g mușchi de vită, 600 g migdale, sau albușul de la 15 ouă, sau 27 de litri de lapte de vacă. Ca urmare nu trebuie făcută o supraalimentare cu carne, ouă și lactate, atâta timp cât există proteina din zer.
Trebuie acordată atenție și la mărimea porțiilor și la alegerile alimentare. Contrar opiniei populare, dimineața nu este momentul ideal pentru a mânca mese mari, deoarece în acest timp corpul desfășoară procese de eliminare, de detoxifiere. Așa este structurat genomul uman. Înaintașii noștri, care ne-au amprentat genetic, aveau cea mai importantă masă după ce se întorceau de la vânătoare și de la cules, adică mai după-amiază spre seară când terminau de pregătit  ceea ce au adus. Dimineața mâncau puțin sau își luau hrană ” la pachet” , din ceea ce rămânea de seara, pentru a putea alerga pentru câștigarea hranei și a nu fi îngreunați și încetiniți de un stomac prea plin.
Cel mai important aspect nu este ce să se mănânce, ci ce să nu se mai mănânce. În concluzie, pentru a avea rezultate maxime trebuie reduse mesele de carbohidrați în timpul antrenamentelor, pentru a permite eliberarea hormonului de creștere, acest lucru fiind mai important decât sursa de energie, și nu trebuie neglijate grăsimile omega-3 care ajută eficient la creșterea masei musculare!





luni, 29 ianuarie 2018

Ne tratăm, precum ne nutrim...



                                            Bilogia ne invata cat de perfect este corpul uman,
                                            medicina, cat de imperfect este.


          De-a lungul timpului s-a demonstrat că nutriția are valentele necesare tratarii si vindecarii bolilor și că este cel de-al treilea element vital dupa aer si apa. Umanitatea a evoluat si, in prezent, domeniul plantelor medicinale detine laboratoare de cercetare cu unele dintre cele mai inalte si sofisticate tehnologii din lume. Totusi, stiinta a avut nevoie de decenii, chiar secole, pentru a prelua ceea ce era evident si de maxima eficienta in medicina naturistă, in cazul nutritiei durand chiar mai mult. Fiindca acum omenirea detine cunostinte largi despre cum functioneaza celulele umane, dar si celulele din plante, este mai simplu de inteles de ce nutritia aste atat de importanta pentru a mentine starea de sanatate si mai ales cum pot fi utilizate aceste cunostinte in tratarea diferitelor boli.
         Foarte multi medici cand sunt intrebati de catre pacienti daca ar fi bine sa urmeze si o terapie nutritionala sau un tratament naturist, zambesc ironic. Nu va asteptati  ca toti medicii sa inteleaga profunzimea stiintifica a efectului nutritiei asupra bolilor, intrucat nu toți au pregatire in acest sens. Pentru acest lucru este nevoie de cunostinte in domeniul biofizicii, biochimiei nutritionale si medicinei cuantice, de corelare a acestora si nu in ultimul rand de o abordare holistica. Cunoasterea universului uman a inregistrat o evolutie insemnata in ultimul timp, datorita medicinei cuantice care a depasit limitele impuse de catre medicina alopata si care a demonstrat prin metode stiintifice incontestabile caracterul dual, material si energetic, al celulei umane, al atomilor si moleculelor care ne compun. Aceste procese cuantice si electromagnetice joaca un rol determinant, hotarator, in structurarea si organizarea, mai bine spus autoorganizarea, materiei vii, adica, implicit, in autorepararea si autovindecarea celulei umane, in functie de nutrientii (combustibilii) oferiti spre functionare, adica de ceea ce punem în farfurie. Nu de foarte mult timp, lumea stiintifica a inceput sa ia in considerare conceptul de sinergie in nutritie. Acum exista studii si explicatii stiintifice  depre modul in care nutritia dicteaza in mod direct starea de sanatate sau boala a fiecarui om. Sanatatea fiecaruia dintre noi este foarte dependenta de substantele nutritive. Un program nutritional, daca este bun si nu se impune altfel, este mai eficient decat orice tratament. Ar fi bine ca ignorantii si retrograzii sa-si indrepte atentia catre nutrigenetica si nutrigenomica, pentru a intelege mai bine aceste procese. Un program nutrițional, cand este conceput printr-o abordare holistică și bună corelare cu cauzele patologice, poate elimina multe dintre afectiunile cu care se confrunta omenirea la ora actuala.
         Majoritatea pacientilor crede ca toti medicii stiu acelasi lucru in domeniul medicinei, ca toti sunt bine informati in privinta bolilor pe care le trateaza. Din pacate lucrurile se opresc la tratamentul medicamentos. Cea mai mare parte a medicilor nu stiu multe lucruri despre nutritie, in special in cazul anumitor boli. De exemplu, neurochirurgii si neurologii , in general, stiu foarte putin in privinta efectelor nutritiei asupra functionarii creierului sau a utilizarii acesteia in tratarea bolilor neurologice. Acelasi lucru este adevarat pentru cei mai multi specialisti din domeniul medical alopat, in special oncologi. In ciuda faptului ca se stie de multi ani ca anumite alimente si componente alimentare pot creste si accelera semnificativ dezvoltarea si raspandirea cancerelor, oncologii, din nestiinta, le permit adesea pacientilor sa consume aceste alimente, toate acestea cu concursul multor dieteticieni din spitale. Acestia nu par sa fie constienti de aceste relatii importante intre cancer si nutritie. Nutritia sustinuta de multi oncologi si dieteticieni oncologi este de zeci de ori mai periculoasa, in ceea ce priveste stimularea dezvoltarii cancerului, decat cancerul in sine. Este de-a dreptul inspaimantator sa vezi ceea ce le este sugerat pacientilor care sufera de cancer in privinta regimurilor alimentare.  Un program de nutritie bine conceput poate imbunatati starea de bine a pacientilor care sufera de cancer, reduce complicatiile si efectele secundare ale tratamentului conventional si chiar ii sporeste eficacitatea.
          In pofida progreselor fantastice facute in domeniul tratamentului nutritional al cancerului si a altor boli, marea majoritate a medicilor nu are aceste cunostinte. Ca urmare, nu doar ca le vor face rau pacientilor dandu-le sfaturi nutritionale care vor duce la accelerarea bolii, dar le vor refuza tratamentele nutritionale care pot face tratamentele conventionale mai sigure si mai eficiente.
          In trecut, in cazul persoanelor care aveau o dieta bogata in fructe si legume, oncologii au observat ca rata imbolnavirilor de cancer era mai mica.  Chiar daca aceste lucruri erau evidente, lumea medicala si oncologii isi doreau altceva, care sa nu fie la indemana tuturor si s-au orientat spre tratamentele farmaco-chimio-terapeutice si radiologice, intrucat aceste lucruri aveau mai multa ”stiinta” in spatele lor. Chiar dacă cei mai multi medici oncologi si de alte specialitati nu cunosc nimic din vasta literatura stiintifica nutritionala, ei continua sa descurajeze pacientii sa apeleze la tratamente nutritionale cu indicatia ca le-ar dauna, aspecte neconsemnate in studiile stiintifice efectuate si validate.
         Stiinta in orice domeniu (domeniul medical nu face exceptie) este reprezentata de totalitatea cunostintelor detinute de umanitate la nivel mondial si nu poate fi fractionata preferential, in functie de interese. Intrucat scopul trebuie sa fie unul de vindecare a bolnavilor si nu altul, este necesara punerea in comun a cuceririlor stiintifice din biologie si medicina alternativa cu cele din medicina alopata, deoarece creeaza terenul pentru obtinerea celor mai bune rezultate in implementarea unui tratament.



                                               Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Un preț prea mare...




  Este important să realizăm că beneficiile reducerii grăsimii abdominale merg mult dincolo de estetică. Grăsimea abdominală (grăsimea viscerală care se depozitează în jurul organelor interne) eliberează proteine și hormoni care pot provoca inflamații, care la rândul lor pot afecta arterele și ficatul, influențând modul în care organismul descompune zaharurile și grăsimile. Excesul de greutate corporală contribuie la creșterea riscului anumitor tipuri de cancer. Acest exces de grăsime corporală afectează funcția sistemului imunitar și stimulează inflamația, modulează nivelurile anumitor hormoni și factorii care reglează creșterea celulară. Inflamația cronică asociată cu acumularea de grăsime viscerală poate declanșa o gamă largă de boli sistemice în strânsă legătură cu sindromul metabolic. Acesta este motivul pentru care acumularea de grăsime în plus în jurul taliei este legată de diabetul de tip 2, boli cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale, precum și alte boli cronice.
   Reducerea stratului de grăsime de pe abdomen este foarte importantă, însă nu mai puțin importantă este metoda aleasă pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Meteodele de a slăbi sunt diverse dar, nu toate sunt sănătoase. Trebuie făcută o diferențiere clară între diversele metode de a slăbi și implicațiile acestora asupra sănătății. Metodele de slăbire care folosesc rezecția gastrică sau utilizarea diureticelor au efecte dezastruoase. Singurele metode eficiente și sigure sunt cele bazate exclusiv pe dietă. Unele diete bazate pe shake-uri sau batoane proteice, sunt diete de înfometare cu produse de sinteză, care vor duce la efectul yo-yo și probleme de sănatate. O dieta trebuie sa fie bine echilibrată și alcătuită numai din produse naturale, să cuprindă toate principiile alimentare, să nu înfometeze și să aducă un plus în starea de sănătate.
          Sunt persoane care încearcă cu disperare să scape rapid de  kilograme și adesea apelează la diuretice și laxative. Diureticele sunt concepute să elimine din corp excesul de apă, în anumite situații patologice, și nu duc la acea scădere în greutate pe care o așteaptă cel în cauză. Folosirea diureticelor și a laxativelor pentru scăderea în greutate este asociată cu tulburări de alimentație și inclusiv de sănătate. Nu de puține ori, în anumite cazuri, pentru a se putea obține câștiguri mascate din vânzarea diureticelor, se asociază și câte o dietă, cu scopul de a induce ideea că reducerea în greutate se datorează dietei și nu pierderilor excesive de apă.
         Se poate obține o reducere de greutate cu diuretice, dar pierderea în greutate durează doar pe perioada în care se administrează diureticele, întrucât este vorba despre o scădere în greutate prin pierdere de apă și nu de grăsime. Înainte de a apela la metode de slăbit care folosesc diuretice sau laxative ar fi bine să consultați mai întâi un medic specialist cardiolog sau internist pentru a discuta despre siguranța utilizării lor!
         Printre efectele  secundare dupa administrarea diureticelor se numără dureri de cap, oboseală, sete și dificultăți de coordonare. În cazuri extreme, acestea pot provoca afecțiuni medicale care pun viața în pericol, cum ar fi insuficiența renală sau hepatică. În plus, recâștigarea rapidă a greutății poate duce la dispoziție oscilantă și depresie. Utilizarea diureticelor ca ajutor pentru pierderea în greutate poate duce la efecte secundare periculoase cum ar fi crampe musculare, niveluri reduse de sodiu în sange, dezechilibre electrolitice, palpitații cardiace, aritmii si deces. Abuzul de diuretice poate provoca deshidratare, ulcere gastrice, pierderi de minerale, dezechilibre în fluidele corporale și scaune cu sînge. De asemenea abuzul de diuretice și laxative pentru a scădea în greutate poate duce la o rezistență crescută, determinând o mărire a dozelor pentru a obține aceleași rezultate.
      În concluzie, dacă se iau diuretice prea mult timp, corpul poate deveni dependent de ele, necesitând intervenția medicală pentru corectare. Utilizarea pe termen lung și abuzul de diuretice pot avea efecte secundare devastatoare și ireversibile. Diureticele și laxativele reduc temporar greutatea corporală, deoarece elimină apa, nu grăsimea, din organism. Pentru a obține o schimbare reală în compoziția corpului și pentru a observa o pierdere în greutate mai mare și de durată, în condiții de siguranța, prin eliminarea grasimii și nu a apei, trebuie renunțat la diuretice și laxative și căutată o abordare reală și eficientă a modului de a slăbi. Diureticele sunt ieftine, se găsesc la orice farmacie, dar se folosesc doar în cazul unor afecțiuni și cu prudență, din cauza riscurilor  asociate. 
       O altă metodă de a slăbi rapid dar cu consecințe pe măsură este rezecția gasctrică. Această metodă este folosită pentru persoanele cu obezitate complicată, morbidă, întrucât riscurile post-operator pe termen lung par să fie mai mici decât riscul de deces din cauza obezității. A recurge însă la această metodă, pentru persoanele cu obezitate de gradul II și III, reprezintă o alegere mai mult decât neinspirată, aș putea spune chiar dezastruoasă. Toate acestea întrucât, cel mai probabil, celor în cauză nu le sunt prezentate decât beneficiile, riscurile fiind lăsate deoparte, poate din neștiință, sau prezentate prea târziu din indiferență. Această metodă de a slăbi se bazează pe reducerea numărului de calorii absorbite, fie printr-o procedură restrictivă, fie prin malabsorție.      
    Modificarea tractului gastro-intestinal afectează absorbția și cadrele medicale ar trebui să avertizeze pacienții de posibilele deficiențe ale micronutrienților și de simptomele și efectele produse de aceste deficiențe. Această condiție de înfometare a organismului și malabsorția se vor manifesta, din păcate, nu numai pe perioada reducerii grăsimii corporale ci pe perioada întregii vieți. Problemele majore vor incepe după aproximativ unu până la doi ani de zile de la intervenția chirurgicală, pacienții necesitând supraveghere medicală permanentă iar medicii în cauză trebuie să fie familiarizați cu sindroamele postoperatorii care rezultă din deficiențele nutritive specifice ale vitaminelor B12, B1, acidul folic, A, D și K și mineralele fier, calciu, zinc și cupru.
        Deficitul de fier este comun tuturor celor trei tipuri de intervenții chirurgicale bariatrice. Anemia poate fi secundară deficitului de fier, deficienței de acid folic și chiar deficitului de vitamina B12. Deficitul de vitamina B1 poate genera neuropatii periferice. Problemele pe termen lung, cum ar fi modificările metabolismului osos sau complicațiile neurologice, trebuie atent monitorizate, putând apărea unele complicații, cum ar fi demineralizarea osoasă din cauza deficienței de vitamina D, pierderea părului secundară deficienței de zinc sau degradarea vederii pe timp de zi datorată deficienței de vitamina A.
       Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, după o perioadă scurtă de timp, de câteva luni de zile de la intervenția chirurgicală, se va instala sindromul aderențial, tocmai ca urmare a acestei intervenții, cu efecte deloc de neglijat. Și ca o încununare a tuturor acestor lucruri, dupa aproximativ 10 ani de zile de la rezecția gastrică, începe să apară cancerul pe bontul gastric. 
      Și toate acestea pentru a slăbi fără vreun efort din partea celui în cauză și doar pentru a-și putea satisface în continuare viciile gustative. Un preț mult prea mare, plătit din comoditate și lipsă de determinare sau din lipsă de informare.




duminică, 22 octombrie 2017

Afectiunile cardiovasculare... intre cauze si tratament




      La ora actuala afectiunile cardiovasculare cunosc o incidenta covarsitoare in randurile populatiei, detinand primul loc in cauzele de deces, stiindu-se ca in lume mor anual peste 14 milioane de oameni din cauza acestor patologii , mai mult decat suma tuturor celorlalte cauze de deces la un loc.
      Asa cum se stie, in orice afectiune exista un factor declansator, o cauza primara, principala, care genereaza unul sau mai multe efecte. In dezvoltarea afectiunilor cardiovasculare sunt multi factori cauzali, insa, ar fi bine sa se faca o diferentiere intre cauzele principale si cauzele secundare, cauzele directe si cauzele indirecte. A lua drept cauza primara un efect, dintr-un lant de efecte ( simptome ), nu are nicio relevanta clinica, intrucat actul medical va fi supus unor ipoteze si concluzii eronate. Astfel, colesterolul crescut, hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul, nu sunt cauze primare ci cauze secundare, determinate fara indoiala de existenta unui dezechilibru cronic in dieta. De departe, cauza principala cu cea mai mare implicare in dezvoltarea afectiunilor cardiovasculare, este de ordin nutritional, determinata de aportul zilnic de substante proinflamatoare din alimente, bauturi, fumat s.a. La toate acestea se adauga lipsa din alimentatie a unor nutrienti cu rol deosebit de important, hotarator, in starea de sanatate a aparatului cardiovascular.  Iata asadar cum farfuria detine din nou rolul cheie si in cazul afectiunilor cardiovasculare, precum in cazul multor alte afectiuni.
        Referindu-ne la cauze primare, una dintre acestea este reprezentata de utilizarea de statine, substanta folosita pentru reducerea colesterolului. Statinele, asa cum reiese din studiile  stiintifice efectuate, in loc sa duca la diminuarea bolilor cardiovasculare contribuie la agravarea acestora. Asa cum am spus, unele cauze secundare sunt hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul zaharat, care insa sunt reversibile intrucat sunt izvorate din proasta organizare a farfuriei, situatie care este perfect remediabila. Desigur ca la toate acestea, fara a detine un rol major,  se mai adauga stresul si sedentarismul, care, in cazul unei farfurii corecte, isi pierd din insemnatate.
          Uitandu-ne in jur observam o multime de bolnavi cu afectiuni cardiovasculare,  coplesiti de povara tratamentelor si care in ciuda numarului mare de medicamente inregistreaza o evolutie perpetua a bolilor, intrucat aceste tratamente sunt doar simptomatice, de tratare a efectului si nu de inlaturare a cauzei. Intr-o prima etapa aceste tratamente incep de obicei cu 1-2 tipuri de medicamente, ajungandu-se la 5-6 sau chiar mai multe, pe masura trecerii timpului si a accentuarii bolii si prezentei afectiunilor asociate respectiv afectiuni de novo, unele generate chiar de efectele secundare ale acestor tratamente. Cel mai concludent exemplu in acest sens este reprezentat de ateroame, de ateroscleroza, de rigidizarea arterelor, care se afla la originea bolilor inimii si vaselor de sange. In cazul aterosclerozei, aceasta evolueaza silentios in paralel cu derularea tratamentului simptomatic care, din nefericire, nu poate opri dezvoltarea palcilor de aterom. Acestea se dezvolta  in mod independent de tratamentul cu statine si de nivelul colesterolului seric. Nivelul colesterolului nu influenteaza initierea si dezvoltarea acestor afectiuni, asa cum se crede. Este timpul sa ne debarasam de aceasta marota. Fractiunea LDL a colesterolului, fie mare sau mica, se va depune pe vasele de sange ori de cate ori acestea vor suferi o agresiune, o iritatie, o leziune. Este o reactie de aparare a organismului. Exista persoane in toate categoriile de varsta care, au tensiunea arteriala in parametri, au valori mici ale colesterolului si totusi au depuneri de colesterol si ateroame. Fara a tine cont de cauza reala a acestor depuneri, majoritatea se angajeaza in cursa anticolesterol. Toata lumea este obsedata de colesterol. Toata lumea vrea sa tina colesterolul sub control. Toata lumea tine diete anticolesterol. Ati vazut vegetarieni care au colesterolul mare? Ati vazut omnivori care au colesterolul mare?  Sunt  multi, si primii si ultimii. Peste tot se prescriu retete pentru reducerea colesterolului. Cu toate acestea, afectiunile cardiovasculare sunt in crestere. Ce ar putea fi in neregula?
          In cazul afectiunilor cardiovasculare, nu colesterolul este cel de care trebuie sa tinem seama ci factorul inflamator. Nu de nivelul colesterolului trebuie sa ne preocupam ci de prezenta in sange a substantelor iritante, a acelor  substante care atunci cand ajung in fluxul sanguin agreseaza si irita arterele si vasele de sange. Aceste zone de iritatie vor fi bandajate in scop protectiv cu un strat de colesterol LDL, o depunere, indiferent de nivelul mai mare sau mai mic al colesterolului din sange. Daca stimulul iritativ se mentine in continuare in fluxul sanguin, zonele si suprafetele de iritatie se vor mari ducand in timp la expandarea depunerilor de colesterol. In aceste depuneri protective de colesterol se vor acumula ulterior saruri de calciu dand nastere ateroamelor. Aceste ateroame ingusteaza vasele de sange, uneori aproape in totalitate, imbolnavind sistemul cardiovascular si conducand spre cunoscutele si temutele afectiuni cardiovasculare ( angina pectorala, cardiopatie ischemica, infarct miocardic, accident vascular cerebral, claudicatie, arteriopatie obliteranta etc ). Ce este important de retinut este faptul ca depunerile de colesterol de pe vasele de sange si formarea ateroamelor nu au nicio legatura cu nivelul colesterolului seric. In conditiile prezentei substantelor iritante provenite din alimentatie, oricat de redus ar fi colesterolul, depunerea este iminenta intrucat acesta este unul dintre rolurile sale, de a proteja si repara tesuturile deteriorate, iritate, inflamate.
       Afectiunile cardiovasculare in care sunt implicate placile de aterom, ateroscleroza, sunt reversibile, insa acest proces de reversibilitate este strict conditionat  de un tratament specific si de schimbarile care trebuie facute in dieta. Cu recomandari precum „dieta hipolipidica si hiposodata” sau cu statine, anticoagulante si beta-blocante, nu se poate initia procesul de reversibilitate si implicit nici vindecarea. Ameliorarea temporara nu inseamna vindecare. Pentru a stopa evolutia acestor boli si a obtine vindecarea trebuie curatate arterele care au depuneri, care sunt infundate. Curatare arterelor si celorlalte vase de sange este de o importanta covarsitoare in asigurarea starii generale de sanatate, intrucat un flux diminuat de sange inseamna o diminuare a capacitatii de functionare a organismului.  Prima masura care trebuie luata este instituirea unui stil de viata sanatos si a unei diete din care sa fie eliminate substantele, respectiv alimentele nocive care distrug sistemul cardiovascular iar in completare sa fie folosite acele alimente care detin rolul hotarator in asigurarea sanatatii cordului si a vaselor de sange. Aceasta dieta trebuie sa fie insotita in paralel de un tratament complementar de inlaturare a cauzelor si de vindecare si nu doar de unul de ameliorare a simptomelor. Cu ceaiuri, urzici, mere sau usturoi nu se pot curata arterele si nu se vindeca nimeni. Este doar o amagire. Ele pot fi folosite doar ca adjuvante, neavand un rol determinant. Curatarea arterelor si a celorlalte vase de sange necesita principii active insemnate, deosebite, dar si corectarea dezechilibrelor nutritionale.
        Una dintre afectiunile cardiovasculare determinate de placile de aterom, este arteriopatia obliteranta care se manifesta cu predilectie la nivelul membrelor inferioare cu o serie de consecinte nefaste. Arteriopatia obliterantă este o boală care poate avea o evoluţie gravă, ajungandu-se în stadiile avansate la amputarea membrului afectat şi, in anumite cazuri complicate, la deces!  Daca pentru tratarea hipertensiunii arteriale primare ( esentiale ) este suficient a avea o dieta bine gandita, in cazul aterosclerozei - arteriopatiei obliterante - lucrurile stau diferit. Aici pe langa o dieta cu caracter anticoagulant, antiedematos si  neagresiv asupra vaselor de sange, este nevoie si de un tratament specific de inlaturare a placilor de aterom printr-un proces continuu de destructurare si disipare a acumularilor de calciu si de dizolvare a depunerilor de colesterol dar si de reducere a rigiditatii arteriale. Acest lucru se realizeaza cu nutraceutice si fitoterapice de o remarcabila eficienta, ale caror principii active indeplinesc tocmai aceste deziderate si care sunt critice pentru sanatatea cardiovasculara. Acest tip de tratament este superior angioplastiei, precum se poate observa mai jos:





            Tratament
         fito-nutraceutic


         Angioplastie





   avantaje
- actioneaza asupra intregului sistem cardiovascular

-curata in profunzime totalitatea vaselor de sange ( artere, vene, capilare ), redandu-le elasticitatea si functionarea deplina

-costuri mici

- nu necesita spitalizare; se deruleaza la domiciliu








- isi manifesta efectul imediat dupa interventie    

dezavantaje

-nu are actiune-efect imediat, fiind nevoie de o perioada de timp de cateva saptamani pana se fac simtite efectele, tratamentul trebuind derulat in continuare pentru mai multe luni de zile, in functie de amploarea stenozarilor

-se impun schimbari in dieta
-din cauza actiunii relativ limitate a angiografului, reface fluxul sanguin actionand doar acolo unde acesta poate patrunde, pe segmente de gravitate mica sau medie, segmentele critice fiind propuse pentru chirurgie 

-costuri ridicate

-exista riscul  recidivei bolii pe alte segmente

-necesita spitalizare

-se impun schimbari in dieta

     Iata un studiu de caz relevant, emblematic as putea spune, intrucat acelasi pacient, pentru aceeasi afectiune, respectiv arteriopatie obliteranta la ambele mebre inferioare, a suportat doua metode de tratament total diferite, cu rezultate de asemenea total diferite. In timp ce prima metoda ( tratament medicamentos si angioplastie urmata de bypass ) a dus la pierderea membrului inferior stang, cea de a doua metoda, in totala opozitie cu prima, a dus la salvarea celuilalt membru inferior.  In trecut pacientul suferise un atac de cord urmat de implantare de stent-uri, tabloul clinic fiind completat de DZ II non insulinodependent, HTA, dislipidemie, obezitate. La tot acest cumul de afectiuni se mai adauga si arteriopatia obliteranta. Aceasta afectiune, cu toate efectele si simptomele sale, a progresat rapid, in cativa ani de zile trecand de la stadiul I la stadiul III, in ciuda derularii diverselor costisitoare tratamente. Din cauza calcificarilor severe intinse pe segmente mari si a ocluziei, angiograful nu a putut trece de unele zone si s-a optat pentru operatia de bypass care a fost un esec. In scurt timp s-a ajuns in situatia in care i s-a spus ca amputarea va fi iminenta si ca ar fi bine sa fie facuta inainte de a se ajunge la cangrena si complicatii. Decizia pacientului de a nu mai amana amputarea a fost definitiva, in mare masura determinata si de durerile insuportabile. Cei trei ani de zile de internari repetate, interventii chirurgicale si tratamente costisitoare s-au soldat cu amputarea membrului inferior stang si cu cheltuirea unei sume importante de bani. Pentru celalat picior, respectiv piciorul drept, situatia era similara, din cauza calcificarilor extinse prefigurandu-se in viitorul apropiat acelasi scenariu, fapt semnalat si de catre cardiolog.  De aceasta data, hotararea de a schimba ceva, de a nu mai urma un tratament ineficient si invalidant si de a-l inlocui pe acesta cu o varianta alternativa, a fost salvatoare. Implementarea dietei protective si de excludere a elementelor proinflamatoare si in subsidiar a tratamentului de dispersare a acumularilor de calciu si de dizolvare a depunerilor lipidice, au facut ca dupa primele saptamani sa se inregistreze o usoara regresie a bolii prin disparitia edemului, incalzirea usoara a piciorului, revenirea in mod treptat a culorii tegumentelor spre cea normala in paralel cu reducerea cianozei periferice si diminuarea durerilor. Dupa trei luni de zile de dieta si tratament, in care simptomele arteriopatiei obliterante au disparut rand pe rand, piciorul a fost salvat cu costuri derizorii si eforturi minime, la domiciliu. In asfel de cazuri este recomandat ca tratamentul sa se prelungeasca pentru inca o perioada de timp, pentru a asigura o eficienta maxima a procesului de dispersare a acumularilor de calciu si de dizolvare a depunerilor de colesterol. Ca urmare, atata timp cat amputarea nu s-a efectuat, sansele de recuperare sunt maxime. Prea tarziu este numai dupa amputare.
       In concluzie, ateroscleroza, afectiunile arteriale ( calcificarile arterelor, valvelor inimii si altor tesuturi moi ), sunt reversibile, vindecandu-se chiar si in stadii avansate, fara anestezie si interventii chirurgicale, fara durere, fara cicatrici, la domiciliul bolnavului si cu costuri minime, derizorii. De asemenea o buna recuperare se inregistreaza in infarctul miocardic, prin regenerarea celulelelor din peretii arteriali si prin stimularea repararii cardiace, cu ajutorul unui tratament fito-nutraceutic eficient. Oamenii sunt speriati de diagnosticele si recomandarile de gheata de tipul ”este o afectiune pe viata si trebuie sa iei tratament de asemenea pe viata”. Aceste situatii sunt valabile numai in cazul in care bolnavul nu are puterea sa faca vreo schimbare. Daca se face ceea ce trebuie, prin corectarea dietei si aplicarea de tratamente cauzale, vindecarea nu este decat o chestiune de timp. 




Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.