crucea verde

crucea verde

vineri, 5 august 2016

AUTISM, ADHD... mens sana, doar in corpore sano

 


     Autismul, definit prin sintagma " tulburari pervazive de dezvoltare" si " cu cauza necunoscuta ", este o stare patologica care daca in trecut era considerata rara, la ora actuala inregistreaza, conform ultimelor stastici, o crestere ingrijoratoare a cazurilor in randul copiilor mici si care afecteaza implicit si familiile acestora. Prin mentinerea autismlui la conditia de boala incurabila, s-au creat premisele, necesare si suficiente, dezvoltarii unor terapii interminabile care aduc beneficii celor care profeseaza si mai putin celor carora le sunt aplicate.
    Cei autorizati la nivel mondial, si care s-au limitat la plasarea autismului si a ADHD in aria psihologicului si a afectiunilor neuropsihiatrice, vin in intampinarea acestor afectiuni cu o armata de specialisti si cu o oferta generoasa de terapii, foarte costisitoare, pe care se insista cu incapatanare, terapii pe care lumea occidentala, care le-a experimentat cu mult timp inaintea noastra, le-a abandonat tocmai din cauza ineficientei lor, a rezultatelor slabe, oricat de mult s-au straduit cei implicati - si aici se cunoaste munca imensa pe care o depun psihoterapeutii si logoterapeutii. Spre dezamagirea celor implicati in astfel de terapii, autismul si ADHD nu se pot vindeca doar cu  povestiri, pictograme, saltimbanci, animale, programe, etc.
    Minte sanatoasa in corp nesanatos, nu se poate, asa cum inutil se incearca sa se demonstreze in cazul autismului si ADHD prin farmacoterapie la ora actuala. Se stie foarte bine ca administrarea in mod repetat de stimulente artificiale ca dopamina ( substanta care amelioreaza simptomele ADHD ), dau dependenta si pot conduce spre efecte negative. Pe de alta parte, daca se reduce cantitatea de dopamina, copilul devine depresiv. Mai departe, daca i se administreaza antidepresive, dobandeste ticuri. Este un cerc vicios?
    Tendintele si orientarea cercetatorilor la ora actuala sunt indreptate spre factorii de mediu si felul in care nutritia, mediul social si greselile pre si postnatale, contribuie la aparitia autismului si ADHD. Sa nu isi imagineze cineva ca aceste patologii apar, la acesti copii, intamplator! Orice efect are o cauza.
    Intrucat aceste afectiuni sunt determinate de tulburari si disfunctii biologice, copiii cu autism si ADHD, mai intai trebuiesc adusi in starea naturala de echilibru, echilibru care cuprinde in mod obligatoriu, nu numai conditia externa, cat mai ales, si fara echivoc, echilibrul anatomo-fiziologic intern, in acest sens fiind necesara corectarea acestor dezechilibre si disfunctionalitati. Abia dupa aceea, cand acest echilibru fiziologic va fi restabilit, va fi binevenita si potentata interventia psihologului, logopedului si a celorlalti terapeuti, pentru o recuperare cat mai rapida a acestor copii. Psihologul, logopedul si ceilalti terapeuti, au nevoie de un pacient care sa receptioneze ceea ce ei ii  transmit si care sa poata prelucra informatia spre a beneficia de aceasta, altfel munca lor asidua este inutila.
    Cand se va insusi acest lucru, ca farmacoterapia si psihoterapia trebuiesc completate si pliate pe terapii de recuperare si echilibrare fiziologica si de corectare a acestor disfunctii biologice, ca fiinta umana este un tot unitar si ca este nevoie de o privire si o abordare holistica, vindecarea autismului si a ADHD, va fi doar o chestiune de timp. Pana atunci insa, toate incercarile nu vor fi altceva decat mari amagiri si dezamagiri, timp pierdut, care nu se mai intoarce, copiii fiind marcati de un retard progresiv, bani multi risipiti si copii care nu vor iesi niciodata din starea de autism, asa precum putem vedea in jurul nostru, cand de fapt pe acesti copii ii pot desparti de starea de vindecare, un an de zile, sase luni, sau chiar trei luni de zile de dieta si tratament apropriate.


                                                        Daca nu cunosti, nu inseamna ca nu exista.